Donal Krip este fericit

Cind a primit piatra - in esenta un mic bolovan plat, gri - s-a enervat ingrozitor. Cine s-ar fi gindit la asa ceva? Era indignat, el, Donal Krip, unul din cei mai influenti bancheri ai tarii, sa se aplece spre asemenea nerozii! Cum s-au gindit la asa ceva? Sotia sa a luat piatra si a asezat-o pe unul din rafturile de la subsol, in definitiv, de ce nu? romantica si blinda cum era pastra toate prostiile, subsolul era ticsit de obiecte inutile.

Donal Krip era sever, extrem de sever, intotdeauna spunea ca munca necontenita si severitatea sint cheile pretioase ale reusitei. Nu se uita niciodata inapoi si de fapt, ce sa vada acolo? copilaria intr-o margine saracacioasa de oras marunt, cei 7 frati a caror energie secatuia incet incet faptura aceea mica, slaba si stearsa care era mama lor? Acestea sint origini stinjenitoare pentru Donal Krip, amintiri iritante. Desigur, nu le neaga, dar nici nu si le aminteste cu placere; de fapt prefera sa nu si le aminteasca iar piatra de riu, aproape plata si bine slefuita ii aduce aminte tocmai acel timp.

E usor jenat de faptul ca din cei 7 frati numai el a reusit in viata. Sigur ca cei 2 care si-au pierdut viata nu au nicio vina, dar restul puteau sa isi doreasca mai mult nu? Din cei 4 frati care i-au mai ramas numai unul este cit de cit prezentabil, s-a facut inginer desi Dumnezeu stie de ce si-a ales o meserie atit de anosta si pe care el nu o intelege. Da, uneori, la anumite ocazii, cind este absolut necesar acest frate poate fi prezentat. Donal Krip este omul spre care privesc toti tinerii ambitiosi, un model de perseverenta si reusita. El nu isi ascunde originile, uneori chiar le prezinta cu oarecare emfaza dublata de o falsa discretie - originea sa modesta nu l-a impiedicat sa viseze si nici sa realizeze ceea ce si-a dorit.

Zimbeste rar, si-a modelat vocea sa sune aspru si autoritar, isi pastreaza silueta impunatoare supla si viguroasa - are de dat un exemplu, are de dovedit ca in ciuda virstei are maturitatea necesara adica exact ceea l-a propulsat in pozitia de invidiat in care este acum. Se priveste in oglinda inspectindu-se atent asa cum face in fiecare dimineata inainte de a pleca la banca, la cei 48 de ani magnific prezentati de imaginea din oglinda este cel mai tinar bancher care a fost vreodata atit de influent in tara. Da, se mindreste cu asta, dar nu uita nicio secunda ca oricind poate sa apara de undeva un alt Donal Krip care sa ii uzurpe imperiul asa ca munceste permanent, nu se odihneste, nu se gindeste la lucruri inutile. In momentul in care s-a intors cu spatele la oglinda luindu-si in mina mapa cu documente, Donal Krip, bancherul cel mai influent al tarii, uitase deja de piatra de riu din subsolul casei sale magnifice.

Criann Krip stia ca este unul din fratii "neprezentabili" dar asta nu il deranja, nu il mai vazuse pe Donal de foarte multi ani - sigur il vazuse la televizor dar atit. Isi primea felicitarile anuale trimise de secretara lui Donal (cite trei in fiecare an, de Paste, de Craciun si de ziua lui) si le punea pe toate intr-o cutie de carton tare pastrata pe un raft al bibliotecii. Il iubea pe Donal, era mindru de ascensiunea lui si intelegea sa nu il deranjeze decit atunci cind era absolut necesar. Acest moment i se paruse unul cu adevarat necesar - aflase de la un prieten ca se va demola vechea lor casa laolalta cu cele citeva casute la fel de mici si de vechi care mai ramasesera in zona, acolo urmind a se construi un bloc modern. S-a dus acolo cind a fost demolata casuta, a vorbit cu inginerul care supraveghea lucrarile si acesta a fost de acord ca el, Criann, sa ia 5 pietre din peretele de la dormitorul copiilor, cite o piatra pentru fiecare frate ramas in viata. Casuta era deja veche si darapanata cind se mutasera parintii lor acolo iar peretele exterior de la camera devenita apoi dormitorul copiilor a fost reparat cu pietre de riu. Din acele pietre a ales el exact 5, cite una pentru fiecare frate. Isi aducea aminte cum se jucau impreuna, cum rideau, cum se strigau unii pe altii cu voci pitigaiate strabatute de hohote de ris imposbil de oprit. Lui Donal i-a dus piatra pe care tocmai el o descoperise - o piatra aproape plata in spatele careia era un mic gol - acolo isi lasau mesaje unii altora, un fel de joc inventat tot de Donal. S-a gindit ca o sa ii placa sa aiba exact piatra aceea; Donal s-a uitat sever la el i-a multumit rece, l-a intrebat scurt despre sotie si copii apoi si-a cerut scuze grabit, trebuia sa plece. Pe Donal nu l-a mai vazut rizind din copilarie asa ca nu l-a mirat raceala cu care a primit cadoul. S-a intors linistit acasa si le-a povestit fratilor sai cum s-a intilnit cu Donal.

La 65 de ani Donal Krip isi pregatea asiduu mostenitorul sa ii preia functia in urmatorii 5-10 ani. Fiul sau ii semana leit, era o minte stralucitoare si avea toate calitatile necesare unei pozitii atit de importante. Isi calculase fiecare pas in viata si era multumit ca totul se desfasura conform planurilor sale. Desigur ca nu gindise niciodata ca s-ar putea imbolnavi, iar accidentul cerebral facut la 72 de ani l-a atins dureros de grav. Donal Krip incepu apoi, incet incet sa se piarda intr-o lume numai si numai a sa. Era din ce in ce mai tifnos "La virsta mea imi permit" spunea mereu si incepuse sa uite diverse lucruri. La 73 de ani verdictul medicilor a fost limpede, are nevoie de ingrijiri speciale. La sanatoriul luxos l-a dus Criann, singurul frate care mai ramasese in viata, el fiind si cel mai mic dintre ei. De atunci trece la fiecare doua saptamini sa il vada pe Donal. Stie ca Donal nu il recunoaste dar ii place sa aiba grija de el, sa il vada, sa il asculte vorbind taios despre aspecte finaciare mondiale pe care el nu le intelege deloc.

Camera lui Donal este perfecta, luxoasa, spatioasa. Si-a adus de acasa numai citeva lucruri, 2-3 fotografii si ceva carti despre economie si finante. Asistenta care vine sa ii dea medicamentele stie ca poate pune la loc orice lucru dar cind se atinge de fotoliul moale din mijlocul camerei, Donal miriie nervos si o face proasta asa ca are grija sa nu depaseasca aceste limite fragile; in definitv stie ca fiecare pacient are ciudateniile sale iar domnul Donal in ciuda firii sale aprige si extrem de morocanoase este un pacient cuminte, care nu ii pune probleme.Donal Krip este un pacient bun, disciplinat, cu o rutina zilnica pe care si-o respecta cu strictete - toaleta matinala, mersul pe jos vreme de 40 de minute, micul dejun, cititul ziarelor, vizita medicala, masa de prinz, odihna, vizita la sala de gimnastica tot pentru 40 de minute, apoi cina, cititul cartilor de specialitate si somnul. O singura ciudatenie are domnul Donal, in fiecare noapte la ora 2:14 se trezeste, se aseaza pe fotoliul moale si priveste tinta timp de fix 40 de minute spre perete, dupa care culca la loc. Doctorii ridica din umeri si accepta acesta inofensiva ciudatenie.

A fost o zi superba, soarele cald de primavara a incalzit ferestrele mari ale camerei iar acum desi este noapte in camera staruie o caldura placuta si un aer proaspat. Este ora 2:14. Donal Krip se ridica din pat cu gesturi mecanice, merge spre fotoliul moale din mijlocul camerei si se aseaza scotind un geamat scurt - il doare soldul drept. Se lasa lent pe spatarul fotoliului si priveste tinta spre peretele din fata. Pe raftul de deasupra televizorului, in dreptul pietrei de riu aproape plate, incet, fara graba, incep sa se adune imagini palide, siluete subtiri. Donal Krip ride,vorbeste cu voce pitigaiata si cheama pe nume fiecare silueta. Hohote de ris il strabat cind vede mesajele lasate in firida din spatele pietrei, baietii mai fac inca o sotie pentru care sigur vor fi pedepsiti. Fratii se intilnesc, se joaca, merg la scoala, au grija unii de altii. Donal Krip nu stie ca acestea sint numai amintiri. Donal Krip este fericit.