Azi am plins. Mi se intimpla uneori, din varii motive; azi am plins de fericire si de tristete.
Sa va explic. Sint o persoana emotiva si din fericire, binecuvintata, oricit de alaturi de context ar putea sa sune cuvintul asta. De ce? Pentru ca sint inconjurata de oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc, de oameni care imi implinesc fericit zilele si noptile, de oameni pe care ii admir, de prieteni adevarati…. da, oameni, persoane adevarate in carne si oase, oameni care rid, pling, muncesc, uneori mai dau si gres, alteori au reusite stralucitoare sau pur si simplu stralucesc indeplinindu-si zilnicele indatoriri ale vietii. Intr-o lume rece si excesiv contabilizata eu am norocul de a avea in jurul meu oameni adevarati si prietenii de-o viata. Azi am plins tocmai din cauza asta. Stiti, o prietenie de-o viata te slefuieste, te schimba in bine, te inalta. Agenda mea a avut azi insemnata o zi cit o prietenie de-o viata. Era tirziu deja si decalajul de 7 ore insemna un telefon la ore ingrijoratoare ale noptii deci tacerea se impunea clar. Ce sa fac oare? Am facut gestul cel mai la indemina si aparent superficial – am intrat pe facebook si mi-am depus acolo urarile de fericire si la multi ani pentru prietena mea de-o viata. Intr-un fel am vrut sa stie toata lumea inca mai exista miracole iar aceste prietenii sint tot un fel de miracole. Apoi am plins, pentru ca mi-e tare dor de prietenele mele de-o viata dar cred din toata inima ca niste banali kilometri fie ei si de ordinul miilor nu pot schimba nimic din aceste legaturi sublime ale inimilor noastre. Va multumesc voua prietenelor mele de-o viata ca sinteti ingerii mei pazitori, ca m-ati invatat atit de multe lucruri, ca ati dat si continuati sa dati sens unei importante parti a vietii mele.
Din toate aceste fericite motive, azi nu scriu nimic, pur si simplu ma ridic in picioare si recunosc public, cu tarie si bucurie, prieteniile mele de-o viata.
Prietenelor mele - A voastra pentru totdeauna
Luminita
